Vrem să scoatem la lumină din limbajul cel de lemn
Cuvântul „tovărăşie” care mi se pare demn.
Un cuvânt este ca trupul ce slujeşte cuiva:
Poţi sluji mereu păcatul sau neprihănirea ta.

„Nu e bine, a zis Domnul, ca singur omul să fie.
Am să-i fac, deci, un tovarăş până sus în veşnicie.”
Omu-i carne cu păcate, Domnu-i Duh în trei Persoane.
Dar erau doar în culise forţele cele duşmane.

Moise-a sesizat primejdii chiar în drumul din pustie.
Şi îl roagă pe cumnatul, zis Hobab, cu el să vie.
„Nu ne părăsi, cumnate! Fii cu noi până departe!
Ca să nu cădem pe cale în pericole de moarte.”

Numai Domnul ştie drumul pe cărarea vieţii tale.
Cheamă-L să te însoţească cu cântări şi osanale.
Ca să treci prin valea morţii din putere în putere
Şi-n triumf s-ajungi în ceruri chiar în ziua de-nviere.

E mai bine totdeauna doi să poarte-n viaţă jugul
Şi să guste împreună sărăcia şi belşugul.
Dacă unul cade-n luptă vine altul şi-l ridică.
Şi credinţa lor e mare, nicidecum nu este mică.

Domnu-alege ucenicii şi-i trimite-n misiune
Şi le dă putere sfântă cu-al Său har în rugăciune.
Doar pe trei îi ia deoparte, - Iacov, Petru şi Ioan -,
Să-i apropie mai bine pentru-al mântuirii plan.

Noi să fim mereu aproape pentru-a Domnului lucrare.
Nu în interesul nostru, pentru bani, confort, mâncare.
Dacă Duhul ne uneşte noi vom sta mereu uniţi
Şi vom şti ce simplu este să fim astfel fericiţi.

Lumea face alianţe pe criterii de tot felul
Însă noi vedem în zare clipa când apare Mielul.
Domnul domnilor, mărire! Împărat peste-mpăraţi
Şi speranţa fericită pentru mii şi mii de fraţi!