Astăzi când anul se termină
Și timpu-și trece-al său popas
Făra nici urma de vreo vină,
In al clepsidrei ultim ceas

M-aș așez încet. . mă uit uimit
La tot ce-am strâns în acest an
La tot ce-adesea-am risipit
Ca-n fața unui mic ecran.

Ma văd căzând adeseori
Sub lupte grele și păcate
Zdrobit de valuri de noroi
Ce așteptau a fi spălate.

Îmi văd și lacrimile multe
Ce-au curs șiroi pe-al meu obraz
Și rugăciuni fără cuvinte
-nălțate în al meu necaz.

Îmi văd puterile scăzute
Și brațele căzute-n câmp
Sub greul luptei nevăzute
Nemaisfârșită parcă-n timp.

Mă simt umil, smerit de tot
Ce-n urma mea eu am lăsat
Că animat de: “ nu mai pot”
Încet încet am avansat...

Înfrânt și gol, pierdut și singur
Credeam că sunt și să mai sper
Nu îndrăzneam... și tot nesigur
Mergem anevoios spre cer...

Atunci privirea mi-e atrasă
De-o mâna albă ce mă ține
De-o voce caldă și duioasă
Trimisă din cer pentru mine.

E-a lui Isus! Și dintr-o dată
Tristețea mi se schimbă-n dor
De-acele zile când îndată
El mi-a venit in ajutor!

Ma văd și vesel, și râzând
In fața gropii dinainte
Ma văd puternic și cântând
Cu ochii ațintiți-nainte...

Ma văd... dar defapt eu
Nu am vreun merit sau vreun rol
Căci lângă mine-a fost mereu
Isus Hristos! El in control!

Așa ca azi... când anul se termina
In zi de har și sărbătoare
Eu îi așez, la tronul de lumină,
O inimă mulțumitoare!