Când privim dezvăluirea revelaţiei finale
Auzim imnuri măreţe cu accent de osanale
Pentru Mielul ce-n Golgota ne-a purtat singur osânda
Ca prin moarte şi-nviere să avem în cer izbânda.

Un crâmpei de pace sfântă este-o inimă smerită
Care pentru Domnul păcii bate-n taină fericită.
Ca tămâia rugăciunea s-o nălţăm mereu spre Miel
Căci El vine şi ne-aduce biruinţă-n orice fel.

Cum în cer martirii cântă şi-L întreabă pe Stăpân:
“Pân’ la ziua biruinţei câte zile mai rămân?”,
Tot aşa şi noi în rugă să-L slăvim prin psalmi de dor
Pe iubitul nostru Mire ce vine-n curând pe nor.

Neamurile-n slava naltă dau mărire lui Isus
Pentru marea izbăvire când pe şarpe l-a răpus.
Capul i-a zdrobit pe cruce şi-a deschis spre cer un drum
Pe care nimeni vreodată nu-l închide nicidecum.

Sus în cer mai sunt bătrânii cu-al lor cânt triumfător
Care se prostern în faţa Mielului biruitor.
Ei exprimă mulţumirea Dumnezeului etern
Şi cununile de slavă înaintea Lui le-aştern.

Îmbătaţi de-a lor mânie oamenii de pe pământ
N-au să poată sta în faţa Dumnezeului cel sfânt.
El va-ncepe Judecata răsplătindu-i pe profeţi.
Dar va da şi mari pedepse scrise-n cartea cu peceţi.

El va prăpădi-ntr-o clipă ultima împărăţie
Şi va arunca în flăcări fiara plină de trufie.
Va distruge tot sistemul cel ce-a-ntors lumea pe dos
Spre-a se închina satanei cât şi falsului hristos.

Ceasul împlinirii sună! Dumnezeu împărăţeşte!
Fericit e omul care Îl ascultă şi-L iubeşte!
El va fi ca piatra rară şi ca aurul curat
Când Hristos Se va întoarce la Israel ca-Mpărat.