Porţile Cetăţii sfinte
Sunt cereşti mărgăritare
Care ne aduc aminte
De a Domnului lucrare.

Ucenicii cu durere
Îl urmară pân’ la cruce.
Şi apoi după-Nviere
Îi găsim la o răscruce.

Stau şi-aşteaptă-n rugăciune
Duhul Sfânt al Cincizecimii
Ce venea ca o minune
Cu văpăile-nălţimii.

Vâjâit de vânt puternic
A venit să umple casa.
Domnul cel Atotputernic
Îşi împodobea Mireasa.

Limbile de foc coboară
Peste martorii minunii
Ce primesc de prima oară
Rezultatul rugăciunii.

Îl avem pe Petru-n minte:
Salcie în vânt plecată,
Care-n focul cel fierbinte
El se schimbă dintrodată.

Chiar în ziua Cincizecimii
Cu apostolii-n picioare
El va predica mulţimii
Stăpânit de-o râvnă mare.

Şi trei mii se vor întoarce
Toţi prin harul pocăinţei
Ca să meargă plini de pace
Pe cărările credinţei.

Domnul păcii, Salvatorul,
Ce-nviase din mormânt
El le-a fost Botezătorul
Şi-i umpluse cu Duh Sfânt.

Sub efectul înoirii
Iacov şi Ioan şi Toma
În lucrarea mântuirii
Îi împărtăşeau aroma.

Toţi ca martori ai lucrării
Nu se ruşinau de fel
Şi purtau Vestea-ndurării
Blândului Emanuel.

Filip şi Andrei în gloată
Îl vesteau pe Salvator
Plini de zel ca niciodată
Din al Duhului izvor.

Oamenii veneau la Domnul
Şi-aveau lacrimi mari, fierbinţi.
Nu stăteau să-i prindă somnul
Pe copii şi pe părinţi.

Toţi au înţeles chemarea
Mielului care-a-nviat
Şi-au primit răscumpărarea
Ce din ceruri li s-a dat.

Să-nţelegem azi mesajul
Învierii lui Hristos.
Şi s-avem în duh curajul
De-a-I aduce viu prinos.

Toţi să fim dintr-o bucată
Ca un sfânt mărgăritar,
Printr-o viaţă devotată,
Roditoare şi cu har.