Cuvinte pline de farmec am în mine
Și-aș vrea cu ele să Te laud,
Dar glasul meu rămâne stins in lacrimi
Și mâna mea n-apucă să le scrie.

Mi-e sufletul și gândul plin de Tine
Și am atâtea Doamne să îți spun;
Dar nu mai știu cum să-Ți vorbesc, Părinte,
Căci m-am pierdut, m-am rătăcit pe drum.

Atâtea daruri de la Tine Doamne
S-au revărsat în mine zi de zi,
Și chiar ce nu mi-ai dat, știu bine,
E darul Tău pentru-a mă curăți.

Ai fost mereu pe drum cu mine,
Și-acum te știu cum mergi încet pe-aproape
Dar cred că eu m-am depărtat de Tine
Și nu îți mai aud a Tale șoapte.

Am vrut să fiu un vas, un slujitor,
Să-Ți fiu cuvânt în lume,
Dar Tu erai deja aici când eu
Nici nu aveam un nume.

Acuma știu și văd de unde Doamne
M-am depărtat de Tine,
Căci m-am mândrit, și ale Tale șoapte
Aveau prea mult din mine...

Nu eu, Isuse, ci doar Tu în mine
Ești viața și mândria toată!
Și de voi mai vorbi de-acum de mine
Fă viața mea fereastră mai curată!

Și fă din clipele vieții mele
Clipe de har și binecuvântare,
Ca să Te vezi doar Tu în ele
Și să se vad-a Ta lucrare.

Iar eu îți mulțumesc cu umilință
Că m-ai ales să fac lucrarea Ta
Și vreau să las de-acum a mea ființă
Pe veci, Părinte doar în mâna Ta.