Când ai urcat Isuse pe Golgota,
Pe calea-ngustă, pietruită,
M-ai învățat că niciun munte nu-i prea mare,
Că orice piatră-i doar o treaptă spre-nălțare;
Și drumul mă va duce către Tine.

Când Te-ai lăsat întins pe cruce
Și ridicat peste întreaga lume,
M-ai învățat că pot să fiu cu pasul jos, in tină
Și cu privirea înspre zarea de lumină;
În brațele-mi întinse am prins mai mult din Tine.

Când ai cuprins in palma Ta cea fină
Pironul ruginit și fără milă,
M-ai învățat că pot ca să m-aplec in rugă,
Strângând în palme-ntreaga mea durere;
Acolo Te-am găsit pe Tine.

Când ai murit, Tu, Domn al vieții
Cuprins de sete și-având marea toată,
M-ai învățat că doar când mor trăiesc cu-adevărat,
Și nu contează tot ce-am adunat;
Când mor, mă întâlnesc cu Tine.

Când ai ieșit din pântecul pământului
Dând la o parte piatra de mormânt,
M-ai învățat Isuse că prin Tine
Nici piatra nu e grea, nici veșnic un mormânt
În Tine sunt și Tu trăiești in mine!