Ce-i foloseşte unui om
Să câştige lumea-ntreagă
Dacă de păcate grele
Sufletul mereu şi-l leagă? !

Dacă vrei desăvârşirea
N-o căuta prin fapte bune.
Ci primeşte-o prin credinţa
Ce lui Christ i se supune.

Pierderea adevărată
Este doar când pierzi credinţa.
Nu când pierzi averi sau banii
Dar îmbrăţişezi căinţa.

Tânărul bogat rămas-a
Cu palate, cu ogorul,
Dar n-a vrut ca să-L urmeze
Pe Isus Mântuitorul.

Bogăţia se termină
Când vine sfârşitul vieţii.
Tinereţea-i trecătoare
Ca şi roua dimineţii.

Drepturile noastre toate
Împreună n-au valoare
Dacă nu-L primim pe Domnul
Pentru slava viitoare.

Lepădând azi eul nostru
Şi luând crucea pe umeri
Vom ajunge pân’ la capăt
Prin pustiul cel din Numeri.

Şi în slava nepătată
Când ne va zâmbi Canaanul
Vom primi belşug de pace
Şi de har ce umple anul.

Dacă azi eşti cel din urmă,
Dar slujeşti cu bucurie
Sus vei câştiga un premiu
Pentru-ntreaga veşnicie.

Cei din urmă vor fi primii,
Cei dintâi vor fi la urmă
Pentru că-n al lor slujire
N-au pus pieptul pentru turmă.

N-au vegheat în toi de noapte
Nici bolnavii, nici răniţii,
Ca să ducă pân’ la capăt
Lupta cu neisprăviţii.

Cu-Alexandru, căldărarul,
Pavel s-a luptat, ştiţi bine.
Însă Timotei e omul
Ce nu-l face de ruşine.

Dacă i-am pierdut pe unii
Prin ascunsele unghere,
Ne vor fi alţii câştigul
Dat de cer ca mângâiere.

Un grăunte care moare
E ca doliul în cocioabe.
Dar din ţarină răsare
Spicul cel cu multe boabe.

Azi noi dăm puţinul noastru,
Viaţa noastră trecătoare.
Dar în cer primi-vom totul:
Veşnicia viitoare.

În a morţii neagră vale
Nu ne-a ocolit necazul.
Am dat piept şi cu batjocuri
Care ne-au brăzdat obrazul.

Dar Împărăţia vine
Cu răsplăţile eterne.
Suferinţele de astăzi
Sus în cer cununi vor cerne.

Pentru Pavel titluri, nume,
Avantaje aşa-zise,
Bogăţii, întâietate,
Au fost pagube admise.

N-a vrut lumii trecătoare
Mintea lui să-i dea incinta.
Doar Hristos în toate cele
I-a fost scop suprem şi ţinta.
*
Iubiţi fraţi, pe-a sale urme
S-alergăm ni se cuvine.
Iată, ziua e spre seară
Şi Hristosul nostru vine!