În familie sunt clipe, momente de disperare,
Când suntem foarte nesiguri printre oameni, pe cărare.
Ce vom face în dilemă cu gânduri contradictorii
Pe când soarele se-ascunde şi parcă-s prea negri norii?

Tot aşa s-a dus Rebeca smerită, cu rugăciune,
Pe Domnul ca să-L întrebe despre noua ei minune.
Nici nu s-au născut copiii şi sunt certăreţi din fire...
Oare-atunci când se vor naşte ce va fi în omenire? !

„Dacă e aşa, îşi zise, sarcina la ce mi-ajută
Când nu am în mine pace pe a inimii redută?”
Domnu-ndată îi răspunde Rebecăi la întrebare:
„Fiii ce-s ascunşi în tine ei vor fi două popoare.

Unul va sluji altuia, cel mai mic va fi mai mare.”
Mama a luat aminte, dar durerea nu dispare.
Când cerem călăuzire Dumnezeu ne dă lumină
Însă El nu ne scuteşte de necazuri şi de vină.

Un răspuns la-nţelepciunea ce ne-o dă călăuzirea
Este s-ascultăm de Domnul mână-n mână cu slujirea.
El alungă orice temeri care ne frământă viaţa.
După orice noapte neagră vine ea şi dimineaţa.

Să-L întrebe mulţi pe Domnul era Cortul întâlnirii
Pus din tabără afară cu miracolul vorbirii.
Domnul îi vorbea lui Moise. El era mediatorul.
Şi prin el interesaţii primeau sfat din Creatorul.

Domnul ne ştie nevoia. El ne-a dat din ceruri viaţă
De aceea pretutindeni vom primi a Lui povaţă.
Ne ajută de-i greu jugul, sarcina cu noi o-mparte.
Şi nimic de-a Lui iubire orice-ar fi nu ne desparte.

Când ajunge David rege şi are dreptul la tron
Domnu-i spune printr-o rugă: „Suie-te azi la Hebron!”
Socrul său Saul murise, pe duşmani i-a alungat.
Mai era doar unul singur: graba de-a fi împărat.

Domnul e prudent cu omul şi nu-l lasă să greşească
Mai ales când vine vorba de loja împărătească.
Prin măsuri de siguranţă ajutorul nostru vine
Ca să nu cădem în luptă prin încrederea de sine.

Iosafat mergea la luptă însă îi lipsea prorocul
Ce din ceruri să-i vorbească ca să-şi regăsească locul.
Elisei era profetul care îl încurajase.
Şi-astfel regele în luptă biruinţa şi-o aflase.

Regele iudeu Iosia cartea Legii când găsise
Cu mânia lui Iehova el atunci se întâlnise.
Şi-a trimis în mare grabă la o prorociţă solii
Ca să scape naţiunea de-mpietrire şi orgolii.

Domnu-a fost mişcat de plânsul, de evlavia curată
A acestui tânăr rege cum n-a fost chiar niciodată.
Şi-amână puţin sfârşitul naţiunii apostate
Când va aplica pedeapsa după Lege şi dreptate.

Mai târziu alţi regi din Carte l-au rugat pe Ieremia
Să se roage şi să ceară să rămână-Mpărăţia.
Babilonul cu armata au venit în mare grabă.
Nu era chip de scăpare, apărarea era slabă.
*
Dacă n-ascultăm de Domnul, de cuvintele Scripturii,
Vom cădea în încercare sub atacurile urii.
Nu mai vin babilonienii cu armată de departe.
Astăzi fiii neascultării vin şi ne lovesc de moarte.

Până când, Stăpâne Doamne, vei răbda nelegiuirea
Care ca un grav incendiu arde-n toată omenirea?
Tu-ai promis, Isuse dragă, sfinţilor că faci dreptate.
Vino, vino mai degrabă cu a cerului Cetate!