Cand crivatul apare, peste pamantul mama…

Ducand cu el podoaba, ca un vesmant de iarna!
Privesc eu frumusetea ce se asterne, incet
Si-acopera pamantul de veacuri, existent.

Dispare dintr-o data culoarea lui cea data,
Cand Dumnezeu ii pune vesmantul fara pata!
Acesta pentru noi ramane un mister
Imbracamintea aceasta, veni-ta e, din cer.

La fel va fi si omul, cand fi-va transformat
Cand va lua vesmantul de fiu, de Imparat,
Atunci si lutul acesta, create de Dumnezeu
Va fi imbracat frumos, de insusi Fiul Sau.

Veniti, azi sa strigam si sa ne bucuram!
Caci Mirele apare, pe care-L asteptam…

Apoi in haine able din in strlucitor!
Vom astepta pe Mire venind, triumfator.

1/30/2019gl