Omul ia învăţătură. Dar cine-i Învăţătorul?
Nicodim venea-ntr-o noapte la Isus Mântuitorul.
Căpetenia oştirii Domnului aşa vorbise
Către Iosua şi-i spuse parcă spre-a-l trezi din vise:
„Scoate-ţi tu încălţămintea căci pământul este sfânt!”
Iosua se execută cu un straniu simţământ.
Înţelege că nu-i singur şi că Domnul e cu el.
Ţara să o cucerească este singurul său ţel.
Sfaturi înţeleptu-ascultă şi este mai înţelept.
Duhul Sfânt îl sfătuieşte să meargă pe drumul drept.
Cine pe alţii-i învaţă Biblia s-o implinească
Va ajunge la Răpire sus în Patria cerească.
Cine n-ascultă părinţii şi refuză sfatul lor
Nu primeşte de la Domnul mângâieri şi ajutor.
Dacă vrei Împărăţia trebuie s-ajungi copil
Şi să-L chemi în rugăciune pe Isus în chip umil.
Dacă pui învăţătura cu bine-n trăirea ta
Bucurii şi roade bune în curând vei secera.
Vei urca spre înălţime în sfinţenie mereu
Ca să-L proslăveşti întruna pe Isus ca Dumnezeu.
Asta-nseamnă îndrumarea Duhului să o accepţi
Chiar şi-atunci când ţi se pare că nu eşti printre-nţelepţi.
Trebuie să mergi la alţii ca şi Saul în Damasc
Ca un semn că ucenicii ei se fac, deci nu se nasc.
În final Domnu-ţi va spune ce vei face pas cu pas
Cu condiţia aceasta să-i cunoşti divinul glas.
Şi să duci mesajul crucii către oameni păcătoşi
Care au mare nevoie ca din iad să fie scoşi.