Copil iubit și înzestrat!
Ce povară? Durere te-a supărat?
Cristale de lacrimi ai vărsat...
Sufletul... inima ți-ai tulburat!
Obrazul ofelit, l-ai brăzdat,
Lăsând urme adânci, lăsându-l udat...
Dar nu uita copile, ai un Tată iubitor
Singurul care îți este sprijin și-ajutor!
Privește în sus spre răsărit
O rază din cer, pentru tine-a venit!
Cu o binecuvântare pentru tine
Pentrucă ai valoare, să știi bine!
Urcușul e greu de ridicat
Dar, după ce mai sus ai avansat:
Vei vedea și tu că s-a meritat
Să ai povara ce te-a apăsat!
Vei ajunge-odată în brațul Domnului
Și va șterge El, lacrima amarului!
Prin orice încercare, Tata face o lucrare
Tu privește prin credință, El dă binecuvântare!
Amin!
Este vorba despre mama mea care a compus această poezie atunci când i-am povestit despre dirijorul de cor din biserică (tînără), era tristă și plângea...
Fiind bolnavă, mami a dorit ca prin această poezie sa fie o încurajare pentru această tânără!