Oricine crede în El, nu este judecat;
dar cine nu crede a și fost judecat,
pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Ioan 3:18

A fost o zi, prima zi din istorie,
când întunericul a cunoscut Lumina;
iar Vocea care ne-a creat cu bucurie
mai cobora încă, să fericească lumea.

O, Vocea ce-a zidit un cosmos din nimic
a fost Isus și El rămâne-n veșnicii.
E-Acel ce se-ngrijește de mine-atât de mic
în timp ce guvernează mulțimi de galaxii.

Am auzit adesea vorbindu-se de El,
dar nu-I simțeam prezența în viața cotidiană.
Mi-era un fel de personaj luat drept model
de alții, un Străin, de nebăgat în seamă.

Dar nu-i ușor să-L neglijezi pe Dumnezeu
căci este pretutindeni și ne caută! ...
Și-așa a fost o altă zi când drumul meu
de întuneric nesfârșit s-a luminat deodată.

Și-am înțeles că-i sunt dator lui Isus,
nu numai fiindcă locuiesc în lumea Lui,
ci pentru că trecutul meu - de rău condus -
l-a curățat și l-a sfințit cu prețul sângelui.

A murit moartea mea, ca eu să pot trăi
aceasta-i taina consumată pe Golgota.
Și-am căutat zadarnic ceva a-i oferi
când spre iertare m-am rugat ’naintea Sa.

Nu le-a primit: nici dar, nici fapte bune,
nici milostenii, înfrânări, nimic n-a vrut.
Căci toate-acestea sunt de jos din lume
mânjite de blestemul omului căzut.

Nimic din ce am eu nu satisface
dreptatea Domnului, ce pedepsește răul.
Un singur lucru poate să ne-mpace:
credința mea în El, Mântuitorul.

Atât: să cred că El a făcut totul
și-I sunt dator pentru eternitate.
Mai mult, în dragoste, S-a numit și Preotul
ce mă îndrumă-n viață mai departe.

Căci n-a murit doar pentru mine, a și-nviat.
Și-acum mă-nvață cum să-I semăn Lui,
trăind o viață despărțită de păcat
pân’ voi păși în lumea nou-a cerului.

Mai vine-o zi, când va distruge lumea-aceasta rea
și alta, bună, iar va făuri.
De-atunci, în permanență lângă El voi sta
și voi gusta neînchipuite bucurii.