Cei răi vor trece ca roua
Unde căzuse Saul odată
Pe muntele numit Ghilboa
Cu faţa-n sânge înecată.
Cei răi s-or stinge în lume.
Ca stele vremelnice sunt.
Pierduţi de avere şi nume
Şi tânăr şi omul cărunt.

Cei răi goni-vor speranţa
Din inima lor pentru veci.
Ce mult afişau cutezanţa
Precum la romani sau la greci!

Cei răi avut-au putere
Să-ntoarcă o lume pe dos.
Dar când s-au lovit de durere
Au dat nas în nas cu Hristos.

Cei răi cu gânduri rebele
Ce cad rând pe rând la pământ
N-au pace de-ar fi printre stele
Cu-acelaşi ciudat simţământ.

Cei răi n-avură vreo scuză
Că toţi L-au respins pe Isus.
Şi nu au nimica pe buză
Decât un destin ce-i distrus.