Când intru în Locul Preasfânt,
Mă aștern în fața Ta, la pământ! ...

Iar poalele mantiei 'Ți-umplu templul;
Pe ele-i scris mesaj divin și simplu:

Prin rodii, clopoței cu clinchet cristalin,
Ne-ndemni la fapte-vorbe egale pe deplin!

Ridic încet privirea pe sfânta Ta tunică,
Lucește ca omătul, ca roua, e unică!

Așa și haina noastră o vrei, imaculată,
Să fim Mireasă pură și albă ca zăpada!

Zăresc apoi minunea ce-i brâul Tău slăvit
E cerul cu albastru-i, e-apus și răsărit!

Cum Tu ai pus de-o parte estul-de asfințit,
Tu-ndepărtezi păcatul și demoni sub zenit...

Mă fascinează pe efod pieptaru-Ți sfânt,
Raze curgând din curcubeul-legământ:

Sunt mov, oranj și verde din crisolit, topaz, smarald,
Roșul rubin, safirul bleu, reflexii-n diamant!

O gemă prețioasă, perlă de legământ,
Vrei să Îți fiu: sculptată cu sacrul Tău Cuvânt...

Pietre de-onix pe efod reflectă Sfânta-Ți Fire:
Urim, Tumim înseamnă: „lumină-desăvârșire”

Să fiu o rază-n lume, să mă chemi „Luminița”
S-alung din bezna cruntă-asta mi-e năzuința!

Pe frunte, mitra de-aur, înscrisul sacru-l poartă:
„Sfânt pentru Domnul Slavei”, adică pus deoparte...

Dar, viața mea-i curată, fără păcat din lume?
Sau pierd timp câteodată, pentru jocuri și glume?

Prezența Ta-I Isuse, în Sfânt Locaș din Rai,
Am buze nesfințite, mă rog în gând, n-am grai...

Tu-mi spui milos „ Mare Preot îți sunt, fără pată,
Dar fost-am ispitit ca Om, deci, te iert înc-o dată!”