Sunt religii multe-n lume
Pentru orice pelerin
Ce pretind că pot să-ndrume
Către-un viitor senin.

O religie reală
E-un umblet cu Dumnezeu.
Şi o cale ideală
Să n-ajungi în chinul greu.

Ca la Iov cu nepătatul
Stil de viaţă ce-l avea
Va veni şi necuratul
Şi te va ameninţa.

Dar secretul biruinţei
Stă-n credinţa ce-o trăieşti
Prin puterile credinţei
Către slăvile cereşti.

Ştii că Răscumpărătorul
Este viu în veci de veci.
El te duce la izvorul
De-ape limpezi, dar şi reci.

Un exemplu de căinţă
Caz extrem de fericit:
Daniel plin de credinţă
Ce pe lei i-a biruit.

Au rămas de râs vrăjmaşii.
Viu din groapă el e scos.
Şi astfel îl poartă paşii
Către Domnul sfânt Hristos.

Simeon mai mult în Templu
El pe Prunc Îl aştepta.
Viaţa sa e-un bun exemplu
De ce-nseamnă a veghea.

Cu evlavie şi Ana
Pe Isus ea şi-L doreşte.
Legea sfântă-i era hrana
Care zilnic o-ntăreşte.

Un evreu cinstit în toate
Este şi Bartolomeu
Care-a mers cu mâini curate
Spre Fiul lui Dumnezeu.

În religia cea sfântă
E-ascunsă şi dărnicia.
Chiar şi-atunci când nu cuvântă
Ea ne-aduce-Mpărăţia.

O religie curată
Nu ne duce spre tradiţii,
Spre o viaţă maculată
De-omeneştile ambiţii.

Sabia nicicând n-o scoate
Ca Petru în Ghetsimani.
Ci când luptă, prin dreptate,
Îi iubeşte pe duşmani.

Barnaba e-un alt exemplu
Ca un fiu al mângâierii.
El slujeşte ca-ntr-un Templu
Arta reconcilierii.

Pe apostoli îi aduce
La-mpăcarea lor cu Saul
Prin Acel ce-a stat pe cruce
Şi a fost născut în staul.