Îmi caută vorbele, Doamne,
În filele vremii trecute,
Atâtea-aș avea eu a-Ți spune,
Dar slovele-mi, parcă sunt mute,
Mă cearcă-n adâncuri de suflet!
Deşi pare gol, încă are,
Scânteia iubirii celeste,
Ce vrea colo sus, cu ardoare!

Ca Moise mă tem, Doamne Sfinte,
Mi-e vorba stâlcită, greoaie,
Dă-mi Tu îndrăzneală și minte,
Să pot îmbrăca albe straie.
Să lepăd povara la cruce
Şi tina s-o spăl la Izvoare,
Trecând prin pridvor să pot duce,
Cuvântul vieții cu-onoare!

Ce har să-Ți fiu prieten şi frate!
Cu cât mă gândesc mai profund,
Văd planul salvării în toate,
În stele, în lanuri, în prund,
În râuri, păduri şi-anotimpuri,
În flori şi în nori şi în vânt,
De-aceea-n umilele stihuri,
Eu, Numele Doamne, Îți cânt!

Ridică-mă azi, dă-mi putere,
Să duc Evanghelia în lume,
Să pot să aduc mângâiere,
Acelor rămași fără nume,
Le dă, Tu un nume de slavă,
Sărmanilor, celor uitați,
Le varsă pocalul cu-otravă,
Prin har, fă-i cu noi astăzi frați!

Atâta durere se-ascunde,
În traiul acesta de tină,
Te rog Doamne, vino, pătrunde
În suflete, pune lumină,
Doar Tu poți să dai vindecare,
Mai toarnă balsam peste noi,
Cu toți să-Ți dăm slavă, onoare,
De-acum până-n viața de-apoi!

31/01/19, Barcelona-Lucica Boltasu