Cu umbra lui pământul se îmbracă,
Candela culorii sub straiul prea greu
Se stinge încet, ce lume săracă!
Întocmai ca omul fără Dumnezeu.

Pământu-şi ţine în orbite pumnii,
În groaza nopţii îşi tăinuie faţa,
Ecou de raze varsă cornul Lunii,
Un semn că încă dăinuie speranţa.

Întoarce-te pământule spre Soare,
O Rază să îţi lămurească viaţa
Smulgând din beznă formă şi culoare,
Ridică giulgiul, bună dimineaţa!

Şi Soarele se-apropie de tine,
Toţi muguraşii cântă Maranata,
Cântăm cu toţii, vine Domnul! Vine
O nouă Primăvară, să fim gata!

Nu va mai fi noapte, nu va mai fi ger,
Vom cunoaşte totul, umbre nu vor fi,
Nici dureri, aleanuri, lacrimile pier,
Ne-aşteaptă Isus în veşnic bucurii.