Îmi amintesc cu drag copilăria,
De bunii mei, de casa cu târnaț,
Deși era profundă sărăcia
Și lumina-n fereastră un opaiț,

Bătătoream pământul sub picioare,
C-atât era pe jos, doar lut uscat,
În grajd, un porc, o capră, cinci mioare
Și în coteț, găini și-un pintenat!

Era atâta liniște și pace,
În simplitatea vremilor de-atunci,
Căci nu eram închiși în carapace,
Ci toți zburdam prin lanuri și prin lunci.

Vânam bondari și greieri, buburuze,
Din cărăubși făceam râzând, planoare,
Eram mereu cu zâmbetul pe buze,
Visând la zborul sacru, către soare.

Știam să fim prieteni cu-orişicine,
Jucam șotron, duceam pe deal mioare,
Eram desculți dar tare era bine,
Când ne-aşezam la masă, fiecare.

Ce mofturi, ce mai fițe lângă zeamă?
Un morcov, doi cartofi și un rântaș,
Căci nu știam și nu băgam de seamă,
Cum se îmbuibă cei de la oraș!

Duminica, în zi de sărbătoare,
Când se-auzea în turlă o bătaie,
Ne aduna bunica" "La mâncare!"
Atuncea mai gustam carne de oaie!

Mai bine-a fost, ca nu erau obezii,
Nici diabet, tensiune, alte cele,
Săream întruna peste tot, ca iezii
Şi nu priveam TV, ci doar la stele!

Mergeam pe dealuri la cules de mure,
Măcieşe, porumbele, coarne, fragi,
Și nu spuneam că vremile sunt dure,
Ducând pâinea acasă în desagi.

Ce mai festin cu pâinea aburindă,
Cu cât mai neagră, cu-atât mai gustoasă,
Mușcam din ea cu poftă stând în tindă,
N-aveam tacâmuri de inox la masă!

Unde te-ai dus, a mea copilărie?
Ce aș mai vrea să dorm în pod, în fân,
S-alerg prin ploi, să cânt o melodie,
S-adun trifoi cu patru foi în sân!

Să râd vârtos în ceasul de culcare,
Să strige buna: " Liniște odată!"
Cu părul nins acum, privesc în zare,
Visând copilăria minunată!

03/02/19, Barcelona -Lucica Boltasu