Sprijinită stă mamaia,
Într-o bâtă, lângă sobă,
Mai verifică tigaia
Şi mai mestecă în ciorbă!
Trei găini și un cocoş,
Mai avuse în ogradă,
Din una făcuse borş,
Și friptură şi-o ruladă!
În cuptor plăcinta crește
Și e tare bucuroasă,
Că primise ieri o veste,
Vin copiii ei acasă!
Nu bagă junghiul în seamă,
(Cel ce-o seceră la spate),
Doar îi e puțină teamă,
Că mâncarea n-o să gate!
Inima-i este slăbită,
Dar azi bate cu putere,
Vin feciorii în vizită,
Ce mai har şi mângâiere!
Sunt atâția ani în care,
Singură a fost ca cucu,
Au plecat peste hotare,
Să-şi caute acol' de lucru.
I s-a frânt inima-n patru,
Când plecară toți, pe rând,
S-a golit pe rând tot satul,
Au rămas bătrâni plângând.
"Ce s-ar bucura bătrânul,
Ca să fie-aici cu mine,
Dar l-a luat la El Stăpânul,
De vreo trei ani și mai bine!"
Și se roagă ea-n tăcere,
Către Domnu-nlăcrimată:
"Dă-mi pentru o zi putere,
Să-mi întâmpin fiii-n poartă!"
06/02/19, Barcelona - Lucica Boltasu