Doamne... dacă drumul vieții mă va duce prin pustii,
Dacă spinii de pe cale tălpile îmi vor răni
Tu să nu mă lași Părinte... când furtuna e prea mare
Să-mi fii Stâncă și-Adăpost... să-mi fii barcă de salvare!

Doamne... când durerea cruntă trupu-mi va încovoia
Când izvoarele de lacrimi zile-ntregi nu vor seca
Tu să nu mă uiți Părinte... lasă milă și-ndurare
Și mă unge cu balsamul ce aduce vindecare!

Doamne... dacă vorbe grele vor răni sufletul meu
Și-mi vor clătina credința ce o am prin harul Tău
Tu să nu Te-ascunzi Părinte... vino-n ceas de părtășie
Și revarsă-n suflet pace, dragoste și bucurie!

Ce m-aș face fără Tine, Domnul meu și Dumnezeu?
Unde aș putea s-alerg când îmi pare drumul greu?
Tu ești Alfa și Omega... Început ești și Sfârșit
De aceea iar Îți spun: Te iubesc și Te-am iubit! ! !

Vulcan-09-02-2019
Mary