Sonetul Iubirii Divine
Atât de mult a iubit Tatăl cel Ceresc
Pe omul ce s-afla în groaznicul păcat,
Încât, El pe singurul Lui Fiu L-a dat
Ca să-l mântuie din păcatul omenesc.
Omul, faţă de poruncă s-a încumetat
Şi-a călcat Cuvântul cel Dumnezeiesc
Transformându-se de-ndată în firesc,
Căutând îndreptăţirea că-i nevinovat.
Prin sfânta-ntrupare, chip de om a luat
Şi-ntocmai blestemului Isus S-a supus
Trebuind să-l poarte, sub osândă pus,
Până la Golgota, unde S-a crucificat
După ce în spate, crucea El Şi-a dus
Ca să împlinească voia Tatălui de sus.
Flavius Laurian Duverna
11 februarie 2019