Mă iartă Tată... uneori
Așa de greu găsesc cuvinte
Să-Ți spun prin ele dorul meu
Și tot ce inima mea simte
Sunt clipe când, îngenuncheat
Tăcerea ca un lanț mă strânge
Și-atunci cuvintele-s sărace
Și îndoiala mă ajunge
Căci sunt un om... sunt doar un om
Atât de limitat în toate
Ce-și duce tolba zi de zi
Cu împliniri dar și păcate
O, Tată... Tu-mi cunoști dorința
De-a Te slăvi prin poezie
De-aceea iar Te rog fierbinte
Dă-mi har divin și bucurie
Și dacă uneori mi-e greu
Cuvintele să le-mpletesc
Tu știi Părinte... vezi în suflet
Că Te-am iubit... că Te iubesc!

Vulcan--11-02-2019
Mary