Durerea-i cel mai aprig scriitor,
Penița ei aluneca ușor,
Cerneala lacrimilor lasă urme-adânci
Ce își imprima scrisul chiar și-n stânci.

Să îi oprească cursul, azi nu pot,
Va trece mări de lacrimi prin înot
Ca să învețe lecția ce-a-nvățat, în scris
Acelora ce ușa I-au deschis.

Cuvinte mari și promisiuni fierbinți
Rămân săgeți în tolba unui luptător învins-
Durerea inimii nu o va alunga
Nici o armată, oricât ar încerca...

Și mări întregi s-o spele de ar vrea,
Și foc s-o ardă de ar încerca,
Durerea sufletului nu va dispărea
Decât când dragostea locu-i va lua.
*
Dar când, când oare vom afla?
Căci e adevărată taină dragostea...
Si nimeni pe pământ până acum
Nu a cuprins-o măcar într-un gând.

Am auzit că luptă și că iartă, că jertfește,
Dar câți din noi vor azi să o încerce?
Să lupte lângă ea și de-ar putea,
Să-nfrâng-odată lumea și puterea sa...
*
A fost doar Unul care-a dovedit
Că taina dragostei adevărate-a stăpânit
Și nu prin trandafiri și vorbe dulci
Ci printr-o cruce grea și cuie lungi.

Știi că durerea lasă urme-adânci
Pe inima ce pe altar o frângi,
Dar Dragostea-i balsam vindecător
Și va lega rănile tuturor.

Iubește pân’ la capăt, iartă, luptă,
Căci vei avea într-un final izbândă!
Iar cel care durerea azi a întâlnit,
Mâine, cu toată dragostea va fi-ntărit!