Azi, m-am privit in oglida si-am vazut doua stele
Ce-mi zambeau fericite, cand ma uitam eu la ele...
Faclierii ce ma priveau erau ochii mei ce mi i-ai dat/ Sa-i am calauze pe caile de viata pe care-am umblat!...

Ai pus, Doamne, doua stelute-n copacul trupului meu,/Pe varful cu frunze verzi si ramuri tinere si sanatoase,/ Ca-n viata sa nu ma lovesc de ce mi-ar putea face rau,/ Ci fericit eu sa traiesc in corola operelor Tale frumoase.

Inchid, pentru o clipa,obloanele ochilor mei si ma-nchin:/ Tie, Parinte, fericit c-ai fost saptezeci de ani cu mine!/Si-ajuns la hotarul acesta de ani, privesc fericit Cerul senin!.../ Deschid obloanele celor doua stele, ca sa vezi, Tata in ele!/

In clipele acestaea de descatusare din lumea de tina si de rugina,/ Ma simt preafericit ca m-ai proiectat ca o floare-n copacul vietii,/ Punandu-mi sufletul sa se linisteasca-n talazul de-azur din lumina/ Si dupa saptezeci de ani de examinare, astept zorii Diminetii!...

6 februarie 2006