Printre resturi si gunoi statea tanarul pe ganduri:
“Cati servitori, la tatal meu au hrana, haine, bunuri…?
Iar eu, ca fiu, sunt gol, flamand aici la porci…
Doamne, ce am facut? Eu astazi ma intorc!”

Cu aceste ganduri inainta pe drum umil si slab
Chiar fiul care nu demult de acasa a plecat.
“Eu ma intorc la tata, insa nu ca fiu
Eu voi munci, caci nu sunt vrednic nici fata a-I privi.

Am gresit, pacate am multe, grele si voite
Nici cerul si nici tata nu o sa ma ierte”.
Asa mergea garbov de vina, de rusine, fiul cel fugar
Fara o raza de speranta, dar cat de amarnic se insela!

Caci tatal, chiar in poarta, zilnic astepta
Sa-l vada de departe, sa fuga-n calea sa.
Si iata, astazi este ziua bucuriei lui,
Caci pe carare se zareste raspunsul lui la rugaciuni.

O, cum alearga tatal, impleticindu-si pasii
Spre fiul cel pierdut ce a venit acasa…
“ Tata, am pacatuit impotriva cerului si a ta,
Dar lasa-ma sa te slujesc, sa fiu doar un argat”

Dar tatal striga slugii: Aduceti haina buna!
Taiati vitelul si intindeti masa lunga…
“ Tata, nu m-ai auzit? Am cheltuit toti banii tai
Nu mai sunt vrednic sa ma numesti fiul tau.

Dar tatal ii ia mana, ii da inelul si-l saruta
Se apleaca sa-l incalte, cu bucurie multa.
“Fiul meu, ai fost pierdut si astazi te-am aflat.
Nimic nu te va indeparta de dragostea mea.


Pocainta vine mai intai, e primul pas pe drum.
Daca ai plecat si tu in lume, te poti intoarce acum.
Priveste in jur si-ti vino in fire ca fiul ratacit
Urmeaza cararea de iubire spre Tatal preaiubit.