Oaia rătăcită

Familia globală omenească
Ce-n dragostea Ta o menţii
Ca şi părinţii-ai lor copii -
Ce-au început să rătăcească,
Prin har Doamne, o-ntreţii!

Tu vrut-ai s-o aduci la Tine
La fel, ca pe oaia pierdută
În prăpastia neagră căzută,
Şi ai venit din slăvi senine
S-o porţi pe braţele divine.

Şi să Te bucuri că-n salvare
O s-o aduci 'napoi la turmă,
La cele nouăşinouă-n urmă
Ce Le-ai lăsat în aşteptare -
De-a fi la număr împreună.

Isuse Doamne, Bun Păstor,
De oaia-n cârd rătăcitoare
Şi turma întreagă iubitoare,
Tu îngrijit-ai cu mult dor
Ca s-aibă pajişti şi izvoare,

’N-acelaş staul să rămână
Ferită de duşmani şi fiare,
Prin grija sfânt-ocrotitoare
De sub puternica Ta mână,
Mijloc statornic de salvare!

Flavius Laurian Duverna
17 februarie 2019