La malul nopţii, aluviuni de stele
Vor plânge eclipsate de ai zilei zori,
Purtând sub brazdă Cuvinte decibele
Vor germina cântarea de biruitori.

Ai fost pe la zenit, cândva, strălucitor,
În flux-reflux, la mal te-a împins viaţa,
Crede că există Un Domn al domnilor,
Doar când Îl priveşti îţi străluceşte faţa.

Nu pământul, nu el te ţine-n apogeu,
Cu fiecare pas el îngroapă starul,
Lasă strălucească în tine Dumnezeu,
Pe drumul vieţii zideşte-I altarul.

Hai la poala Crucii, sub Rugul de Sânge
Să-ţi scânteieze ochii-n strălucirea Lui,
Să fii veşnic un star, nimb ce nu se stinge,
Al Dragostei zenit, splendoarea Cerului!

La malul nopţii aluviuni de astre...
Veniţi semănători, plugari trudiţi din greu,
Lăsaţi sub brazdă Cuvântul Vieţii noastre,
Să pălească huma, sclipească Dumnezeu!