Totul e vechi, nimic nu-i nou sub soare,
Deșertăciune, goană după vânt,
Din zori și până seara la culcare,
Trudim, strângând averi pe-acest pământ.

Doar trudă și durere-i viața-ntreagă,
Suntem robiți doar de griji și nevoi,
Uităm căci suntem trecători și-n grabă,
Plecăm de pe pământ cu pumnii goi.

Un abur suntem, umbră trecătoare,
Nu suntem veșnici pe acest pământ,
Anii se duc și viața-n graba mare,
Trudim și totu-i goană după vânt.

Gândim la trup, țărână trecătoare,
De suflet am uitat... o, ce păcat!
Strângem comori aici ce n-au valoare,
Comori ce vor pieri cu-adevărat.

Acest pământ cu ce-i pe el, va trece,
În ziua Judecății de apoi,
Tu veșnicia unde-o vei petrece?
Când vei pleca de-aici cu pumnii goi!

Totul e trecător, o amăgire,
Deci să gândim la suflet... serios,
Să ne-ancorăm de cer, de nemurire,
Urmând calea îngustă a lui Hristos.

Ne cheamă Domnul în a Lui lucrare,
În via Lui să fim neobosiți,
Comori să strângem sus, nepieritoare,
Și la sfârșit, de El vom fi primiți.
Amin