În inima ta, mamă, este un colţ de rai
În care nu sunt ani tâlhari la drumul mare;
Acolo sunt mereu copil cu păr bălai,
Glasul tău de înger îmi cântă la culcare.

Inima ta, mamă, nu-i din această lume;
Ca o cetate sfântă, din Cer a coborât
Cu Soarele Iubirii care nu apune,
Rămâne toată viaţa să ardă la zenit.

În inima ta, mamă, zidit e un altar
Pe care eşti o jertfă în ardere de tot
Pentru copiii tăi; Din pulbere de jar
Tu cânţi Noua Cântare cum îngerii nu pot.

În inima ta, mamă, este un colţ de rai,
De câte ori pe rouă-n splendori te-am întâlnit!
Dar într-o dimineaţă, n-ai mai putut să stai...
Şi te-ai retras iubire, în veşnicul Iubit.

Dacă voi ajunge la poarta de Acasă,
Să mă întâmpini mamă, că-mi este tare dor...
Nu-i pe lume alta mai blândă, mai frumoasă,
Icoană a Iubirii cu leac vindecător.