Sonet de Ianuarie II

Sus pe cerul cenuşiu, norii trec fără oprire,
Vântul suflă cu putere şi făpturile s-ascund
În locuri de adăpost, toate cu acelaş gând:
Ca să aibă un culcuş, departe de viscolire.

Nopţile sunt critice. Vântul se-aude urlând
Nu-i ţipenie de om, doar o lungă scârţâire
Se aude la fântână. Ciutura-n bălăncănire
Se loveşte de proptele, sunetele aducând.

Pe un coş de cas-a jale se aude o strigare
Bufniţa-şi spune tristeţea, gerului apăsător
Şi-inima-ţi se face mică, că-i prea-nfiorător,

În miezul nopţii s-auzi o asemenea cântare
Care-o teamă îţi aduce la sinistra ascultare,
Ce-n memorie se scrie, şi n-o poţi uita uşor.

Flavius Laurian Duverna
29 ianuarie 2019