Ce este adevărul? A-ntrebat Pilat,
Răspuns la întrebare cum știți, nu i s-a dat,
Deși că era mare organ de cercetare și for de anchetat.

Isus e in anchetă cu marii dregători.
Dar taina Lui secretă,
El nu o mai repetă de douăzeci de ori.
El a răspuns odată, ca este împărat,
Și nu e proclamat de lumea vinovată,
Dovada-i confirmată prin faptul ce ne-arată,
Căci ei l-au condamnat.

El a venit de sus, și pentru tot ce-a spus
Caiafa nu-i de-acord și clerul de la bord,
N-acceptă să vorbească
Și să mărturisească un adevar record.

De ce-s invidioși? Căci ei sunt mincinoși
Și trebuie să tacă,
Minciuna cu-adevărul
În veci nu se împacă.

Isus este trădat de-un partener a Lui,
Vândut și arestat, ajunge la Pilat să fie judecat,
Deși că n-a umblat la dreptul nimănui.

Pilat ca dregător, își face datoria,
În interogator ca șef de stat major
Testează pe Mesia.
I se zbârlește părul,
El a rămas mirat și impresionat,
Apoi a întrebat: "Ce este adevărul?"

Aici e-o taină-adancă, și parcă îl mânancă furnici pe dregător,
Îl prinde un fior, respinge atentatul
El vede condamnatul,
Că-i mult superior.

De felul cum vorbeste, întrece, depășește juriști și procurori.
Așa un om cu minte, ce-i stă azi înainte,
Nici c-a văzut barem;
Să-i dea in fraze sfinte,
Răspunsuri și cuvinte la grad de președinte,
Judecător suprem.

Ce-ai constatat Pilate,
Să știi că ai dreptate
Ca Isus reprezintă superlativa țintă,
Caiafa lasă-l mintă cu întregul lui sobor.

Dar i se ruinează si formele ostile
C-aceasta nu durează decât numai trei zile;
Va confirma mormântul în care ei l-au pus,
A triumfat Cuvântul, a-nviat Isus.

Un adevar nu poate sa fie degradat,
Cel mai presus de toate,
Îl apără și-L scoate.
Și-n fața multor gloate
Va scrie: Aprobat!

Un adevar nu cade,
Nu poate fi răpus,
Valoarea Lui nu scade,
Pe tron de aur șade
Dărâmă baricade,
Și-acesta e Isus.

El azi se adresează cu drag la fiecare,
Și-acasă te vizează, și-aici la adunare.
Ne cheamă-o voce blândă pe fiecare-n parte,
Ca să scăpăm de-osândă
Ca să scăpăm de moarte.

Refuzu-i regretabil și iremediabil,
Evită-l dragul meu.
Nu merge pe probabil,
E Fiu de Dumnezeu.
Lui pururea Îi cântă toți îngerii din cer,
Aici în cartea sfântă e punctul de reper.

Fă pasu-n pocăință acuma cât ești viu,
La moarte-i prea târziu.
Refuzu-i rea voință semnat de conștiință,
Va fi cu neputință iertarea în sicriu.

Dacă-l refuzi acuma și stai pe eu bazat,
Când îți cedează huma, vei plânge disperat.
Vei fi cuprins de jale, și vei privi în sus,
Dar nu e altă cale afară de Isus.

Care te-a invitat cu multă insistență
La veșnicul Sabat,
Dar tu L-ai refuzat, și uneori distrat,
Ai râs de providență.
Că El Și-a 'ntins cu milă o mână către noi,
Tu l-ai respins cu silă, ți-ai tras mâna 'napoi.

Orgoliu'-a pus cătușe să nu te poți deschide,
Dar este-un har, și ușa-îndată se va-închide.
Nu cred ca ți-ar convine
Ca-n ziua care vine
Să te declare nul.
Dar îi va fi și Lui atunci rușine
De-ai fost așa cum nu e bine,
Un iubitor de sine,
Un păcătos fudul.

De stai mult în balanță rămâi cu pumnii goi,
Dar azi tu ai o șansă; Isus aici la voi.
E unicu-adevăr ce garantează viața.
Și firele de păr pe cap sunt numărate,
E-o personalitate divină și supremă,
Asa-i văzut în schemă,
Așa sunt pe emblemă distincțiile gradate,
Așa e-n realitate.

În fața multor forme și obiceiuri vechi,
Isus, e adevărul, acum și-n veci de veci!
Amin.