Privesc în sufletul ofilit
De păcate amăgitoare;
Duhul de viaţă-i trist şi moare
În lutul crăpat, nelămurit.
Demult, izvoare vii murmurau
Cu glas dulce de Duh roditor;
Īnvăluia al Tău popor,
Cu credinţă, -n Stâncă ancorau!
Acum, chiar de-aud Cuvântul Tău,
Şi-mi fumegă clepsidra, vina,
Eu mă rătăcesc de Golgota...
Scoate-mă de pe drumul cel rău!
Ia-mă de mână, Olarul meu!
Întors pe roată fă-mă din nou
O perlă vie, tainic ecou,
Să mă-ntorc la Tine, Dumnezeu!
Să găsesc urma timpului cernut,
Calea, Adevărul şi Viaţă!
Întreaga-mi fiinţă aşteaptă
Iubirea caldă a Lui Isus!
Amin!