Avea Iubirea jilţ de împărat
acolo,...mai presus de-nchipuire.
Dar,într-o zi l-a părăsit, căci a plecat
să-şi împlinească tainica menire.

S-a dezbrăcat de slavă,S-a decis
că o preschimbă-n lacrimi şi suspine:
" Vreau să-mplinesc Părinte, tot ce-i scris
în sulul Cărţii Sfinte despre Mine! "

Şi I s-a pus Iubirii, un jug greu,
Era aproape să nu-l poată duce,
O pironiră: ura şi păcatul meu
ca un blestem, pe Golgota pe cruce.

S-au prăvălit apoi peste Iubire,
Poverile -grămezi nemăsurate-
Căci îndurase pentru omenire,
Pedeapsa iertătoare de păcate.

Şi s-a întors Iubirea-n Paradis
lovită de btjocuri, chiar scuipată.
Dar,v-a veni din nou, ştim, ne-a promis
căci îi vom moşteni averea toată.

Avea Iubirea jilţ de împărat,
" E cineva pe-aici să mă asculte? "
Domnul vrea prinţi moştenitori de-ncoronat,
Mai are pregătite jilţuri multe...

Vino, ce-ai auzit e-adevărat.
















l