Există o zare, dincolo, peste zenituri,
Stă o chemare în infinituri,
Prea multa trudă a vieţii mă încurcă..
Strigă voci către mine: Nu te opri,urcă, hai urcă!

E-atâta drum şi luptă pân la stele,
Tălpile mi se-nglodesc tot mai mult, tot mai grele
Spini mă greblează...Cum să nu sângeri?
Par disperaţi păzitorii mei îngeri.

Ai către casă o urmă - porcar la străini -
Oaie pierdută de turmă pe-o coastă-ntre spini,
Om jefuit, părăsit lângă margini de drum...
Mai trece Samariteanul pe-acolo şi acum.

De vei putea să mai mişti chiar şi-un deget
semn că exişti, vor veni fără preget
raze - să îţi alunge umbrele, ceţurile -
Vor pleca nopţile vor veni dimineţile,

vei fi luat pe braţe,viţelul va fi tăiat şi cântarea
poţi să o auzi, hai...urmează-ţi cărarea
durerilor apuse din sufletul trist.
Am refăcut drumul: Astăzi ştiu că exist.