Privește omule în jur, la tot ce te-nconjoară.
Privește florile pe câmp, și pomii, și păsările care zboară.
Privește munții-nalți, și văile adânci,
Ce-s pline de viețuitoare: unele mai mari, iar altele mai mici.
Ascultă susurul de ape, ce curg încet, sau repede la vale,
Fiind o binecuvântare pentru plante, om, și animale.
Și câte alte lucruri minunate, există pe întreg pământul
Că nu le poți cuprinde, oricât ai încerca cu mintea și cu gândul.
Dar toate aceste lucruri atât de minunate,
Te-ai întrebat vreodată omule, de cine-au fost create?
Nu vrei și tu să Îl cunoști pe Creator,
Pe Dumnezeul Slavei Cel nemuritor?
Ori tu accepți ideea ce-n școală se învață,
Că omenirea-ntreagă se trage din maimuță?
O, nu te lăsa-nșelat de duhul cel viclean,
Ce vrea ca să-i atragă pe toți înspre Satan!
Ascultă glasul dulce, care azi te-mbie,
Și vrea să-ți dăruiască a Lui Împărăție.
Privește azi spre Ceruri, înspre Dumnezeu
Și-n dragostea Lui mare, te face fiu al Său.