Ce-i omul, Doamne? E un pumn
De tină mișcătoare
Un abur ce dispare-n vânt
Când soarele răsare...
Și viața ce-i? Doar alergare
Spre-un mâine neștiut,
Un vis ce se sfârșește-n zori
Și-adesea a durut...
Ca ieri eram copii acasă
Iubiți și alintați,
Azi, am ajuns mijlocul vieții
Și suntem mame, tați...
Da, mâine părul va albi
Și trupu-ncovoiat
Zburdălnicia tinereții
De mult va fi uitat...
Căci omul ce-i? Un fir de praf
Ce-n orice clipă poate
Să se desprindă de pământ
Să se afunde-n moarte...
Și viața ce-i? Un șir de ani
Mai mulți sau mai puțini
Cu lacrimi, zâmbet și durere
Sau de iubire plini
Dar viața-i una... nu uita
Să-nveți s-o prețuiești
Și poți valoare să îi dai
Când ierți și când iubești!

Vulcan-11-03-2019
Mary