În sufletul meu... iar
se clădeşte
câte-un altar,
Ce-ndumnezeieşte.
Se-ascunde-n el cerul,
Să mă sfinţească,
Piatră necioplită, ca fierul
să n-o pângărească.
Am, spre cioplire...
Chiar trupul meu
Mă vreau sfinţire
prin Dumnezeu.
Să-şi dea trăirea,
Nu terenalul,
Ci nemurirea,
Atemporalul.
Nemistuire,
Sfânt foc ceresc,
Respir iubire,
Vreau să trăiesc.
Încă o poposire,
Încă un altar,
Încă o îndumnezeire,
Foc sfânt şi jar.