Miluieste-ne Hristoase!

Tu Doamne, ai iubire fără de sfârșit,
Ne rabzi mereu, la infinit,
Dar până când atâta răutate,
Ce pleacă de la omul care,
Chemat de tine, el nu vine,
Nu vrea să scape de robie,
Și se complace în sclavie,
Și moartea-i este Împărăție.
Când te refuză, el pierde viața,
Iubește și păcatul sau desfrâul,
Se risipește-n ce se vede,
Nu crede nici în demoni sau în îngeri,
Și nici în Rai sau veșnicie.
El are inima de piatră,
Și-și spune om modern bazat pe știință,
Ce se salvează de unul singur,
De Dumnezeu nu vrea s-audă,
Însă Tu-l l rabzi și pe acesta,
Știind că-i rătăcit în înșelare,
Al tău fiu ce-i plecat în pribegie,
Pe care-l vrei întors acasă,
Acasă - n Cer la Tine-n brațe,
O Doamne, Tu Hristoase miluiește!
(Horia Stanicel 14 feb 2019)