De ce suspini când vine încercarea?
De ce privirea îți îndrepți în jos?
Oare în ceruri nu mai ai un Tată?
Nu mai ești tu, copilul credincios?
Era o vreme când a ta credință
Te-ar fi trecut prin apă și prin foc
Cu ea puteai străbate veșnicia
Și munții-ai fi putut muta din loc
Dar te-a cuprins vâltoarea ce-i în lume
Și goana după bani te-a obosit
În suflet îndoiala încolțește:
Oare mai ești de Dumnezeu iubit?
O, suflet drag... pe care cărăruie
Ai rătăcit speranța ce-ai avut?
Unde e pacea ce în nopți de teamă
Îți era pavăză și-ți era scut?
De ce suspini când vine încercarea?
Tu ești un fiu pierdut și regăsit!
Privește către ceruri și zâmbește
Căci Dumnezeu de veacuri te-a iubit!

Vulcan-15-03-2019
Mary