Pe vremea-Mpărătesei Candace,
Din Etiopia cea călduroasă,
Venea la sărbătorile iudaice,
De Dumnezeu mai mult să afle
Un famen, vistiernic la împărăție,
Uimit de faima Celui sfânt,
Cu-n dor aprins de veşnicie,
Şi sete după al Său Cuvânt...

Lui Filip, îngeru-i vorbeşte
Să meargă către miazăzi
Pe drumul care se porneşte
Şi se îndreaptă spre pustiu...
Era târziu, venea amiaza,
Se vede un car prăfuit
Venind de la Ierusalim spre Gaza
C-un călător neobişnuit...

Pe când se întorcea spre casă,
Citind cu voce tare dintr-un sul
Famenul etiopian, de clasă,
I-ajuns în cale de-un străin,
Care-l întreabă dacă înțelege
Ce-n sulul Cărții a citit
Famenul atent priveşte
Şi către dânsul a grăit:

'Cum aş putea să înțeleg
Cuvântu' acesta profețit
Şi-aş vrea pe cineva să-ntreb
Şi de el să fiu călăuzit'

Carul îndată s-a oprit
Când famenul face un semn
Şi-n car să urce l-a poftit
Filip ascultă a lui îndemn
Şi împreună cu el şade
Părea că nu este grăbit
Dorea Cuvântul să-nțeleagă
Dorea să fie mântuit!

'Ca oaia dusă la junghiere
Ca mielul gătit* pentru tuns
A suferit durerea în tăcere
Nu a vorbit, nu le-a răspuns...
La moarte a fost osândit
Fără să fie vinovat
Pentru păcate a murit
Pentru omenire -condamnat... '

'Aş vrea să ştiu dacă de sine
Vorbeşte aici acest profet?
Şi dacă nu, atunci de cine?
Eu aceasta nu am înțeles! '

Pornind de la Scriptura aceasta
Pe Isus, Filip, L-a vestit
Când deodată, ei văd apa
Şi famenul caru-a oprit,
Cerând lui Filip să-l boteze,
Crezând ce-i fusese vestit
Cu dor pe Isus să-L urmeze
Şi de El să fie mântuit.

Când Duhul îl răpi pe Filip
Famenul, acum credincios
Se-ntoarse acasă fericit,
Că e copilul lui Cristos.

Şi-aşa s-a răspândit în lume
Cuvântul dat de Dumnezeu
Şi cine astăzi la El vine
Este primit în harul Său
De aceea, suflete, grăbeşte
Căci iute, harul se va lua
Întoarce-te, te pocăieşte
Nu amâna, nu amâna.

Amin