Vin să-ntreb cireşul să-mi spună dacă doare
Când pe crenguţă naşte floare lângă floare,
El îmi ştie gândul, ce-nseamnă o durere
Când floarea este cupa doldora de miere?
Iar când dă să plângă cu spoturi lucitoare,
Descorolează rodul spre îmbăieri în Soare,
Când strălucesc pe ram perechi, perechi rubine
Atunci e-un Ghetsimani al Dragostei depline,
Luaţi, vă-mpărtăşiţi din lacrima de Sânge
Să ştiţi că în dureri e-un har de a învinge.

M-apropii de o mamă, o întreb cum doare
Când Cerul îi trimite bincuvântare?
Dar faţa ei îmi spune durerile nu dor
Căci pruncii poartă cerul, alin în ochii lor,
Durerea fără margini e rodul viermănos
Ce piere în ţărână, fără Isus Cristos.

Pe Via Dolorosa urc spre o colină,
Spre naşterea Vieţii, Rugul de Lumină,
A hohotit a beznă durerea Soarelui,
Dar Mielul de pe Cruce n-a plâns durerea Lui
Şi nu L-am întrebat căci ştiu că nu mi-ar spune
Cât L-a durut plata păcatului din lume

Pot să întreb cireşul, să întreb o mamă,
Cine mai bine ştie naşterea ce-nseamnă,
Mai mult decât Cristos, născând prin răstignire
Mireasa care leagă roade în Iubire.