Citesc adesea în sfânta Carte
Cum sfinții odată au trăit
O viață sfântă, fără pată
De la-nceput pân' la sfârşit.
Săraci ori alungați de lume
Huliți, batjocoriți mereu
Priviți adesea ca şi ciume
Nu L-au uitat pe Dumnezeu.
Desculți ori condamnați la moarte
Închişi ca cei răufăcători
Dar chiar şi-aşa au fost în toate
Mai mult decât biruitori.
Christos era drapelul, ținta
Şi năzuința cea fierbinte,
Dar nu şi-au lepădat credința
Şi-au mers-nainte, tot 'nainte.
Aveau o dragoste neprefăcută
Ținută-n sfântă curăție
Şi n-au uitat un ceas, o clipă
Că ținta lor e-n veşnicie.
Comori n-au strâns, n-au vrut
Considerând totul vremelnic
Şi-au strâns în cer al lor avut
Pentru Isus, Împăratul vrednic
Avraam, prietenul cel credincios
Şi Iov, neprihănitul încercat
Ştefan care-a murit pentru Christos
Şi David luptând cu uriaşul Goliat.
Isaia, profetul care a profețit
De vremurile viitoare
Şi Ieremia care-a suferit
Adesea chinuri, închisoare.
Între lei, un tânăr, Daniel
Rămâne ferm lui Dumnezeu
Trei tineri aruncați în foc, la fel
Aleg să nu se-nchine l-acel zeu...
Tăiați în doua, aruncați la fiare
În foc, în mare sau decapitați
De aceea Domnul sfânt pe fiecare
Nu i-e ruşine să-i numească frați.
Ne stau ca pilde vii în față
Exemple demne de urmat,
Deci, cum trăim a noastră viață?
Cât am slujit, ce am lucrat?
Curând veni-va Domnul sfânt
Pe norii cerului se va arăta
Eşti gata ca să zbori cu-avânt
Departe în împărăția Sa?
Acesta-i țelul pentru care
Te-ai botezat, când ai crezut.
Fii gata-n sfântă-aşteptare,
Căci Domnul vine negreşit.
Am scris această poezie meditând la felul cum trebuie să trăiesc precum credincios.Domnul să îmi/ne ajute.