Erai cu ochii-n lacrimi si fruntea sângerândă,
Erai murdar si-n zdrențe, purtand o cruce grea,
Aveai pe cap cunună de spini si pălămidă
Cand te-am văzut Isuse, în drum spre Golgota.

Erai disprețuit si părăsit de oameni,
Om al durerii, cu suferinta-obisnuit,
Erai scuipat, hulit chiar si de prieteni,
Erai desculț, bătut, de crucea grea, zdrobit...

Si nu spuneai nimica, în drumul Tău spre moarte,
Urcai greoiul drum, gandintu-te la noi.
Pe chipul Tau, citeam atata bunătate
Si-un colt de cer, în ochii, amândoi.

Si am știut că nu ai fost doar om în astă lume,
Ci mult mai mult, erai chiar Dumnezeu!
Si-am inteles, ca Tu urcai pe culme,
Te rastigneai, Isus, de dragul meu.

Si-atunci m-am prăbușit la poala Crucii Tale,
Si-am plâns cu-amar păcatul meu cel mult,
Dar m-ai privit cu ochii-Ti de cristale
Si mi-ai soptit, că m-ai iertat demult.

Si cuprinzând cu drag, întreaga omenire,
Cu brațele întinse pe crucea din calvar,
Ți-ai dăruit viața, o, Doamne, pentru mine,
Facandu-mi loc în cerul de cleștar.

Dar azi, ești viu, căci biruit-ai moartea!
Si Te-ai inaltat, la cer, un loc să-mi pregătești,
Si mi-ai promis, c-ai să te-ntorci aievea
Ca să mai iei în slavă, în bratele-Ti cerești.

De-atunci privesc spre cer în fiecare seară
Si Te-astept de-atatea mii de primăveri,
Sa-ti simt iubirea, ca si odinioara
Si să-ajung părtaș, Slăvitei Învieri.

AMIN