Dragostea Cerească

Autor: Stelian Ciobanu | Album: Dor de Cer | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de ciobanusistelian in 22/03/2019

Referințe

Deuteronomul 1:11-3:10

Deuteronomul 1:11 Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă mărească de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit!
Deuteronomul 1:12 Cum aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre?
Deuteronomul 1:13 Luaţi din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi şi-i voi pune în fruntea voastră.’
Deuteronomul 1:14 Voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’
Deuteronomul 1:15 Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre.
Deuteronomul 1:16 Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: ‘Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.
Deuteronomul 1:17 Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud.’
Deuteronomul 1:18 Aşa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.
De la Horeb la Cades-Barnea
Deuteronomul 1:19 Am plecat din Horeb şi am străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în muntele amoriţilor, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cades-Barnea.
Deuteronomul 1:20 Şi eu v-am zis: ‘Aţi ajuns la muntele amoriţilor pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru.
Deuteronomul 1:21 Iată că Domnul Dumnezeul tău îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta.’
Deuteronomul 1:22 Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: ‘Să trimitem nişte oameni înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.’
Deuteronomul 1:23 Părerea aceasta mi s-a părut bună şi am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie.
Deuteronomul 1:24 Ei au plecat, au trecut muntele şi au ajuns până la valea Eşcol şi au iscodit ţara.
Deuteronomul 1:25 Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă şi au zis: ‘Bună ţară ne dă Domnul Dumnezeul nostru!’
Deuteronomul 1:26 Dar voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru.
Deuteronomul 1:27 Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi zis: ‘Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriţilor şi să ne nimicească.
Deuteronomul 1:28 Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii de-ai lui Anac.»’
Deuteronomul 1:29 Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântaţi şi nu vă fie frică de ei.
Deuteronomul 1:30 Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt.’
Deuteronomul 1:31 Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta.
Deuteronomul 1:32 Cu toate acestea, voi n-aţi avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru,
Deuteronomul 1:33 care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi, şi ziua într-un nor.
Deuteronomul 1:34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat zicând:
Deuteronomul 1:35 ‘Niciunul din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri,
Deuteronomul 1:36 afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers o voi da lui şi copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.’
Deuteronomul 1:37 Domnul S-a mâniat şi pe mine din pricina voastră şi a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea.
Deuteronomul 1:38 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia.
Deuteronomul 1:39 Şi pruncii voştri, despre care aţi zis: «Vor fi de jaf!», şi fiii voştri, care nu cunosc azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da şi ei o vor stăpâni.
Deuteronomul 1:40 Dar voi, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustie, înspre Marea Roşie.’
Deuteronomul 1:41 Voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: ‘Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.’ Şi v-aţi încins fiecare armele şi v-aţi încumetat să vă suiţi pe munte.
Deuteronomul 1:42 Domnul mi-a zis: ‘Spune-le: «Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.»’
Deuteronomul 1:43 Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat, ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi v-aţi suit semeţi pe munte.
Deuteronomul 1:44 Atunci amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieşit înainte şi v-au urmărit ca albinele; v-au bătut din Seir până la Horma.
Deuteronomul 1:45 La întoarcerea voastră, aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi n-a luat aminte la voi.
Deuteronomul 1:46 Şi aşa aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.
Intrarea în pustie
Deuteronomul 2:1 Ne-am întors şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la Marea Roşie, cum îmi poruncise Domnul, şi am ocolit multă vreme muntele Seir.
Deuteronomul 2:2 Domnul mi-a zis:
Deuteronomul 2:3 ‘Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte.
Deuteronomul 2:4 Dă următoarea poruncă poporului: «Acum aveţi să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar să vă păziţi bine.
Deuteronomul 2:5 Să nu vă încăieraţi cu ei, căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau.
Deuteronomul 2:6 Să cumpăraţi de la ei, cu preţ de argint, hrana pe care o veţi mânca şi să cumpăraţi de la ei, cu preţ de argint, chiar şi apa pe care o veţi bea.
Deuteronomul 2:7 Căci Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de când Domnul Dumnezeul tău este cu tine şi n-ai dus lipsă de nimic.»’
Deuteronomul 2:8 Am trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului.
Pribegirea în pustie
Deuteronomul 2:9 Domnul mi-a zis: ‘Nu face război cu Moab şi nu te apuca la luptă cu el, căci nu-ţi voi da nimic să stăpâneşti în ţara lui. Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot.
Deuteronomul 2:10 (Mai înainte, aici locuiau emimii: un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachimii.
Deuteronomul 2:11 Ei treceau drept refaimiţi, ca şi anachimii, dar moabiţii îi numeau emimi.
Deuteronomul 2:12 Seir era locuit altădată de horiţi; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor şi s-au aşezat în locul lor, cum a făcut Israel în ţara pe care o stăpâneşte şi pe care i-a dat-o Domnul.)
Deuteronomul 2:13 Acum sculaţi-vă şi treceţi pârâul Zered.’ Am trecut pârâul Zered.
Deuteronomul 2:14 Vremea cât au ţinut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci şi opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul.
Deuteronomul 2:15 Mâna Domnului a fost împotriva lor, ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.
Deuteronomul 2:16 După ce au pierit toţi bărbaţii de război, murind în mijlocul poporului,
Deuteronomul 2:17 Domnul mi-a vorbit şi a zis:
Deuteronomul 2:18 ‘Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar,
Deuteronomul 2:19 şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei şi să nu te iei la luptă cu ei, căci nu-ţi voi da nimic de stăpânit în ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot.’
Deuteronomul 2:20 Ţara aceasta trecea, de asemenea, ca o ţară a lui Refaim; mai înainte, locuiau în ea refaimiţii, şi amoniţii îi numeau zamzumimi:
Deuteronomul 2:21 un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniţilor, care i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor.
Deuteronomul 2:22 (Aşa a făcut Domnul şi pentru copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiţi dinaintea lor; ei i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor, până în ziua de azi.
Deuteronomul 2:23 De asemenea, aviţii, care locuiau în sate până la Gaza, au fost nimiciţi de caftoriţi, ieşiţi din Caftor, care s-au aşezat în locul lor.)
Deuteronomul 2:24 ‘Sculaţi-vă, plecaţi şi treceţi pârâul Arnon. Iată, îţi dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, şi ţara lui. Începe cucerirea, fă război cu el!
Deuteronomul 2:25 De azi încolo, voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer; şi, la auzul faimei tale, vor tremura şi se vor îngrozi de tine.’
Cucerirea ţării lui Sihon, împăratul Hesbonului
Deuteronomul 2:26 Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună:
Deuteronomul 2:27 ‘Lasă-mă să trec prin ţara ta; voi ţine drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga.
Deuteronomul 2:28 Să-mi vinzi pe preţ de argint hrana pe care o voi mânca şi să-mi dai cu preţ de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul,
Deuteronomul 2:29 lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau care locuiesc în Seir şi moabiţii care locuiesc în Ar – îngăduie-mi şi tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul, ca să intru în ţara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru.’
Deuteronomul 2:30 Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci Domnul Dumnezeul tău i-a făcut duhul neînduplecat şi i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi.
Deuteronomul 2:31 Domnul mi-a zis: ‘Vezi, acum încep să-ţi dau pe Sihon şi ţara lui; începe şi tu dar să-i iei în stăpânire ţara ca s-o moşteneşti.’
Deuteronomul 2:32 Sihon ne-a ieşit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaţ.
Deuteronomul 2:33 Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat în mâini şi l-am bătut, pe el şi pe fiii lui şi pe tot poporul lui.
Deuteronomul 2:34 I-am luat atunci toate cetăţile şi le-am nimicit cu desăvârşire: bărbaţi, femei şi prunci i-am nimicit cu desăvârşire şi n-am lăsat să scape niciunul măcar.
Deuteronomul 2:35 Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum şi prada din cetăţile pe care le luaserăm.
Deuteronomul 2:36 De la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, şi de la cetatea care este în vale până la Galaad, n-a fost nicio cetate prea tare pentru noi: Domnul Dumnezeul nostru ni le-a dat pe toate în mână.
Deuteronomul 2:37 Dar de ţara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc, de cetăţile de la munte şi de toate locurile pe care te-a oprit Domnul Dumnezeul tău să le loveşti.
Cucerirea ţării lui Og
Deuteronomul 3:1 Ne-am întors şi ne-am suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Edrei.
Deuteronomul 3:2 Domnul mi-a zis: ‘Nu te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui, şi ţara lui; să te porţi cu el cum te-ai purtat cu Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon.’
Deuteronomul 3:3 Şi Domnul Dumnezeul nostru a mai dat în mâinile noastre şi pe Og, împăratul Basanului, cu tot poporul lui; l-am bătut şi n-am lăsat să scape niciunul din oamenii lui.
Deuteronomul 3:4 I-am luat atunci toate cetăţile şi n-a fost una care să nu cadă în stăpânirea noastră: şaizeci de cetăţi, tot ţinutul Argob, împărăţia lui Og din Basan.
Deuteronomul 3:5 Toate cetăţile acestea erau întărite cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare, afară de cetăţile fără ziduri, care erau foarte multe la număr.
Deuteronomul 3:6 Le-am nimicit cu desăvârşire, cum făcusem cu Sihon, împăratul Hesbonului; am nimicit cu desăvârşire toate cetăţile împreună cu bărbaţii, femeile şi pruncii.
Deuteronomul 3:7 Iar toate vitele şi prada din cetăţi le-am luat pentru noi.
Deuteronomul 3:8 Astfel, în vremea aceea am cucerit de la cei doi împăraţi ai amoriţilor ţara de dincoace de Iordan, de la pârâul Arnon până la muntele Hermon
Deuteronomul 3:9 (sidoniţii zic Hermonului Sirion, şi amoriţii îl numesc Senir),
Deuteronomul 3:10 toate cetăţile din câmpie, tot Galaadul şi tot Basanul până la Salca şi Edrei, cetăţi din împărăţia lui Og, în Basan.

Dragostea Cerească

Dragostea, un sacru nume, o îmbrac ca o neprețuită haină
Este iubirea care se naște din Cerul Sfânt, în aprinsă taină
Umple inimi goale de iubire, pătrunde adânc cu putere
Înfiripează iubirea de oameni, în loc de suferință și durere.

Dragostea, stă ascunsă-n taină, în copcii din pădure și-n floare
În trilul de ciocârlie, în ape line și reci, în liniștitele izvoare
Toată natura, din Universul infinit, în roua curată de dimineață
În picuri de ploaie timpurie, să ude iarba însetată, la o nouă viață.

Dragostea, dă totul, nu ține dușmănie, iartă totul, ea, nu urăște
Te îmbărbătează-n viață, este mereu cu tine, la rău, nu se gândește
Te ajută, îți dă povață, te încurajează, de iubire mereu îți spune
Când greul vrea să te doboare, sau nu găsești îndemnuri bune.

Dragostea, este izvorul vieții, este dreaptă, nu minte, nu înșeală
Pentru lume este o enigmă, nu o cunoaște, o iubește cu îndoială
Face bine la toți oamenii, fără murmur și cârtire, o iubire adevărată
Șterge totul, iartă totul, curăță în adâncime, orice tină, orice pată.

Dragostea, înfruntă apele-n furtună, trece peste falnicii munți
Trece peste pustiuri arzătoare, suferă cununi de spini pe frunți
Dragostea, poruncește mării să tacă, stăvilește valuri de ură însetată
Dragostea, rămâne veșnic vie, Stânca de granit, nu piere niciodată.

Dragostea, este din Cer lăsată, Dragostea este însăși Dumnezeu
E dragostea, , agape, , îl scoate pe om din beznă, îi șterge eul său
Numai cei născuți din nou, vor avea Dragostea lui Isus, cea adevărată
Dragostea, te duce în Ceruri sus, curați, fără tină, fără pătă.

Dragostea,este izvorul vieții veșnice, Dragostea este Dumnezeu.