Comoară de iarnă

Zăpada a venit cu fulgii albi zglobii,
Veșmântul așternând pe-ntinsele câmpii.
Totul pare ca rupt dintr-o poveste
Ce coboară de sus din zările celeste.

Iarnă cu rochia albă și strălucire diafană,
Diamant de gheață ne pui pe la fereastră.
Ne-aduci la toți aminte de sfinte bucurii,
De sania din ogradă și joaca de copii.

Iarnă tu ne-nvălui cu drag altarul vieții,
Prin povestiri de seară citite-n gura sobei,
Cu lemnul ce pocnește trezind imaginația,
Cu gheața ca o brumă ce-a îmbrăcat fereastra.

Atunci când cerni a Ta comoară de zăpadă,
Doamne, Te rugăm să lași și fericire-n viață.
Alături de mirajul ce coboară pe pământ
Dă-ne la toți cadou s-avem un suflet blând.

Simion Ioanăș