Fântâna albă

Fântâna albă e pentru-al meu popor
O filă neagră din al istoriei trist decor,
Atunci când ai bucovinei dragi români
Au fost răpiți și arestați de tâlhari ruși.

Acest popor pornit la crime și insulte
A tăbărât cu gloanțe peste populație,
Ca niște zdrențe criminale și sinistre
Au acționat aceste bestii comuniste.

Te-ai colorat în roșu, o, Fântână albă,
De copii, bătrâni, femei ai fost sfințită.
Ați vrut cu toți să fiți din nou în națiune,
Dar omorâți și-opriți de aceste crude brute.

Bucovină sângerândă și palidă soră,
Încovoiată de durerea ce zilnic te-apasă,
Dumnezeu să-ți vindece rana ta mare,
Ca-ntr-o zi să vii înapoi la Patria Mamă.

Măcar cu sufletul tău sensibil de soră
Să te bucuri din nou că te simți slobodă,
Iar fiarele nebune, comuniste și roșii
Să simtă ce înseamnă povara rușinii.

Simion Ioanăș