Doamne... glasul Tău mă cheamă... Te aud cum îmi vorbești
În necazuri și suspine îmi șoptești că mă iubești
Nici o zi nu trece Doamne fără ca prezența Ta
Să o simt ca o lumină încălzind ființa mea...

Mă veghezi din veșnicie, pașii îmi conduci pe cale
Sufletul îmi porți Părinte pe cărările astrale...
Mă înveți ce e iubirea... De iertare îmi vorbești
Și mă umpli de putere către zările cerești...

Doamne... glasul Tău mă cheamă... În cuptor Te simt cu mine
În furtuna cea mai mare Tu ștergi lacrimi și suspine
Iar durerea când frământă trupul slab și obosit
Te apleci spre mine Doamne și îmi spui că sunt iubit!

Cât de mare... ce curată e iubirea Ta divină
Ea îmi șterge orice pată și îmi iartă orice vină!
Cum pot Doamne vreodată îndeajuns să-Ți mulțumesc
Pentru sfânta bogăție... pentru harul Tău ceresc?

Mă aplec cu reverență... . mâinile înalț spre cer
Vreau întreaga mea viață ca ofrandă să-Ți ofer
Bogății Tu știi că n-am dar o inimă curată
Te slăvește cu iubire veșnic Dumnezeu și Tată!

Vulcan-26-03-2019
Mary