Pe când Domnul colinda
Și noroadele îi învața
A privit spre ei în dată
Și a văzut căci tot mai mult norod se arată

Arunci El s-a ridicat
Și a început să îi învețe din nou cu drag
Îi învăța, îi învăța
Spunând toată Evanghelia cum Tatăl îi dădea

Dar pe când El învăța,
Și tot mai mult norod îl asculta
A trecut un timp bun
De când ei nu am mai mâncat pe drum

Și după ce Domnul a terminat,
Și predica s-a gătat
A spus cu vocea Lui ce-a blândă
Îi este milă de această gloată multă

Atunci El a chemat
Și pe ucenici a întrebat
De unde v-or sătura
Atâtea noroade din fața Sa

Atunci unul din apostoli îi spunea
Este aici cineva
Care are la îndemâna sa
Cinci pâini și doi pești în straița sa

Atuncea Domnul le spunea
Să așeze norodele în fața Sa
El atuncea a luat
Pâinea și pești și le-a binecuvântat

Pe când El le-a binecuvântat
Coșurile pline s-au aflat
Și au început în dată
Să împartă la fiecare om care era pe iarbă

Iar când s-au săturat
Doisprezece coșuri au ridicat
Doisprezece coșuri cu firimituri
De la marea minune ce le-a făcut atunci

În această pildă minunată
Domnul spune căci nu ne lăsa niciodată
Și orice se va întâmpla
Noi pâine pe masă v-om avea

Cum odată minunea a făcut
El poate și acum
De fiecare dată în casa ta
Pâinea este pe masa ta

Să îi mulțumim în dată
Căci El nu ne lasă
Și mereu pâine ne va da
Până ne v-om sătura

Amin