M-am întrebat o clipă, Domnul meu, de Tine
Și chiar de forma-n care mă trasai,
Căci prea puțin înțelegeam ce ține
De gândurile-n care mă învăluiai.

Apoi, odată, pe a Crucii Cale
În inimă adânc m-ai cercetat.
Am înțeles că-n urma jertfei Tale
Ades, fără-ntrebari, e drumul de urmat.

Și-acum, când un „de ce“ în mine se revoltă
Și-ar vrea o întrebare să mai pună,
Sufletul spre Iubirea Ta privește
În ea nedumeririle să își apună

(scrisă la 01.04. 2005)