Pe urmele Tale, sunt spini care rănesc
O frunte ce se dă pe sine.
Pe urmele Tale, sunt cuiele ce bat
În mâini, întinse de iubire.
Pe urmele Tale, piroane țintuiesc
Picioarele pe mijlocul Cărării Vieții.
Pe urmele Tale tresare biciuirea în jertfă
Întrebărilor fără răspuns.
Pe urmele Tale este disprețul
Pentru un om ce e în ele-ascuns.
Pe urmele Tale o suliță pătrunde-adânc
Smulgând tresărirea de moarte nonsensului.
Însă mai mult de-atât, pe urmele Tale
E veșnicia ce începe
Acolo unde urmele nu mai sunt.
Ci ești chiar Tu…
Față în față cu mine…
Și îmi zâmbești
Din spini
Din cuie
Și din răni
Din întrebări.
Din dragoste ce arde
Dureri, tristeți și necuprinsuri.
Cenusa…le-o împrăștii în suflul blând
Al Duhului Sfânt,
Ce odihnește-n noi
De-acum și mereu:
Prin zâmbetul Crucii.

(scrisă în 2005)